Nori.... nori negri ce imbraca tot orasul.... se apropie ametitor, periculos ca o tornada, innecaciosi ca o furtuna de nisip. Orasul exotic statea pe loc, strazi pustii, linistea patrunzatoare te facea sa-ti pierzi mintile intr-un moment de disperare.... furtuna...Stateam la pervaz si urmaream norii ce stationau pe cer, ca si cand asteptau comanda cereasca de a ataca orasul..... dintr-odata acei nori pufosi infioratori, se deschid precum o revista tridimensionala, iar de acolo asteapta sa iasa o planeta moarta care inca se roteste si leviteaza in jurul orasului, pana se apropie de geamul meu, ricosand ca si cand ar fi fost doar o minge de golf care era imbracata in silicon, am tresarit. Mama citea un ziar langa ficusul gigant, fara sa o deranjeze evenimentele exterioare, rasfoind constant paginile imense.
Alerg pe scarile spiralate, peretii se cutremura, deja era 5 dupamasa, ajung pe o strada care ducea in vechiul cartier unde copilarisem, Baneasa, doar ca in partea opusa intersectiei se aflau sine de tramvai, iar paralel cu strada se afla o plaja care avea deschidere spre oceanul Pacific. Plopi si palmieri, mixtura neobisnuita a naturii, trec strada priveam rasaritul iar pe alta parte ma ingrijora furtuna care se tot apropia de granita(o strada cu o dunga alba ce delimita cele doua lumi). Am ajuns in Mexic. Incercam sa imi sun rudele, insa oamenii care vroiau sa treaca dunga nu mai puteau sa treaca in locul numit - adapost - iar eu incercam sa stau cat mai aproape de dunga sa pot sa am semnal, dau de matusa mea, care alaturi de familia ei, era in tramvaiul care astepta la intersectie. Era tramvaiul 40, care intr-un final trece granita dar intoarce, ca si cand ar fi capat de statie, continuand traseul lui.
De ce ne intoarcem? Intrebare la care nimeni nu percuta.... toti se uitau pe geam, imbracati sumar dar cu bagaje. Cerul era intunecat, iar tramvaiul circula catre piata Unirii, unde vantul spulberase Spitalul Municipal, cladire impozanta, tarata si data peste cap pana in square-ul Pietei, cu acoperisul solid. Monumentele sfaramitate isi faceau loc printre masinile aruncate ca fulgii de zapada, aleator pe sosea. Am ajuns la piata Muncii in intersectie...... insa intru intr-o fosta casa batraneasca, ce apartinea strabunicii mele, in camera slab luminata cu peretii strambi si cu tavanul verzui, calcam peste geamul spart ce apartinea usii principale. In camera se afla un bufet alb vechi, partea inferioara avea 2 usi glisante, iar partea superioara erau doua dulapuri si doua rafturi pline de praf alb..... eu foarte grabita incerc sa iau doua sticle de apa minerala si sa umplu cat mai multe sticle de plastic, cu apa din galetile care se aflau langa bufet....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu