Noaptea ma imbie si ma infrupta auditiv, fie ciripitul pasarilor nocturne care isi fac prezenta din salbaticia urbana fie acordurile ascultate in surdina la televizor, inchid ochii.
Ajung intr-o destinatie vag cunoscuta insa senimentul de siguranta imi dadea stabilitatea de a pasi mai departe pe strada unde in copilarie ma jucam de-a "v-ati ascunselea".
Gardul era de culoare verde, cu frunze spiralate din fier forjat, ce iti dadea senzatia ca din cand in cand isi miscau varfurile in functie de bataia vantului, verisoara mea, era alaturi de mine, pe banca(singura de pe strada) de un verde putred. Ma tinea in brate si imi zambea. Soarele arzator imi bloca vederea ..... sunt mobilizata la pamant, cand de-odata simt ca sunt purtata pe o canapea intr-o incapere lipsita de lumina, peretii erau din beton gri, reci si umezi. Nu vroiam sa ma uit in jur, dintr-o data, simt o mana rece pe spate..... stiam ca cineva mi-a lasat un paianjen neobisnuit de albastru cu 10 picioare ce erau dungate cu culoarea alba, il simteam sub tricou cum se plimba furios, oprindu-mi respiratia, incercand sa evadez din acea incapere, rostogolindu-ma in dorinta de a nu mai simti acel paianjen, teama mea... acea persona .......tresar si fug din vis...era 2:22 pm.
Primesc cumva o veste?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu