De fiecare data cand schimb mediul sau camera in care dorm, visez mult mai accentuat, fie ca sunt foarte obosita fie ca ma chinui sa atipesc.
De data aceasta ma aflu pe o alta planeta, mai exact, Marte.
Insa pe acesta planeta zona era locuibila... printre rocile rosiatice pe care le zareai pe tot drumul si incercai sa te feresti de ele, puteai sa observi foarte multa vegetatie...un contrast destul de interesant intre rosu, oranj si verdele plin de viata al frunzelor.
Job-ul meu principal era sa investigez fiecare spatiu sau curte locuibila, pentru a nu exista vietati fioroase. Cu toate ca vegetatia era in plina ascensiune, pe aceasta planeta, oamenii inca nu puteau sa stea fara costumul special mai mult de doua minute.
Privelistea era minunata, nivelul de gravitatie era mult mai scazut decat pe Terra, asa ca puteai sa levitezi suficient incat sa vezi de sus zona pe care o inspectai.
Ajung pe o strada care pe Terra, imi era extraordinar de cunoscuta, aceleasi poteci placate cu bucati patratoase de beton, insa prafuite de tarana rosiatica, copacii si gardurile vecinilor, respectau culorile, numerele si delimitarile, ca pe strada unde copilarisem eu..... Ma simteam ca acasa, insa cu cat paseam pe poteca, in curtea mea, cu atat simteam ca de fapt nu voi intalni pe nimeni din familia mea. Rocile rosii erau dispuse in formatiuni circulare de-a lungul potecii pana in centrul curtii, printre ele foarte multa iarba. Inca ramaneam inmarmurita cand ma uitam pe cer si zaream langa mine antena parabolica din curte cu care prindeam posturile preferate.
Curtea era formata din 4 case locuibile, fara etaj...insa in loc sa aibe 4 camere, toate erau compartimentate in cate 6 camere, mai exact 6 dormitoare....
In casa a doua, cea in care locuisem o lunga perioada de timp, observasem ca era un dormitor cu 3 paturi si 3 geamuri imense care tinteau spre cerul plin de stele...
Toti locuitorii imi povesteau cum ca o vietate isi ducea veacul in apropiere iar acestia nu aveau liniste, pana ce l-am alungat.....cu un laser....insa acele formatiuni rosiatice parca erau ca un magnet, vroiam sa le privesc cu orele...imi sopteau ceva...stateam neclintita in acel dormitor fara sa fi avut costumul pe mine....ma incalt si ma indrept spre ele, un vant puternic m-a lovit in fata in momentul in care am deschis usa. Tot ce puteai sa auzi erau doar frecventele de comunicare... inima imi batea foarte tare, insa ma apropiasem de acele roci care la atingere erau foarte calde... dintr-o data mi se taie respiratia si intepenesc pe jos.
Au trecut 2 minute....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu