Strada cu iz parizian, case inalte si inguste, care mai de care dichisite, strada era imbracata in sculpturi, iar pe jos era piatra cubica dispusa radiant. Lampadarele se faceau remarcate in marea de ceata delicata ce acapara toate strazile, este 6 seara..... Ma asez pe banca... langa mine pe trotuar se afla un prieten, pianist pe nume D. care se agita sa sorteze niste tricouri...toate erau de fapt de aceeasi culoare... galben deschis. Era un munte de tricouri, parca se inmulteau si il inghiteau direct pe trotuar pe acest pianist......Mi-am continuat plimbarea pe strada pustie si rupta fix din secolul 19, era o imagine superba si sinistra...
Intru intr-o casa ponosita, un fel de ceainarie. Camera era rotunda iar peretii erau imbracati in tablouri pastelate si ceasuri mecanice dichisite, aurite, placate cu inscriptii frantuzesti. Incaperea era destul de intunecata deoarece singurul geam care trebuia sa fie vizibil, era acoperit de niste draperii lungi si groase din catifea de culoare mov inchis. Ma asez la masa, acolo se afla o tava cu 4 cesti si un ceainic, un ceas de masa extrem de elegant, o vaza si desigur fata de masa din catifea mov. Nu termin ceaiul pentru ca o persoana ma privea de dupa draperie, m-am speriat si am iesit pe usa... insa nu ma aflam pe strada cu piatra cubica, ci intr-o padure care avea deschidere la o poienita, totul era linistitor.... m-am intins pe iarba.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu