Siroaie mozaic

Multa apa se scuge pe peretii racorosi ai culoarului placat mozaic din faianta...era un culoar semi luminat de razele soarelui ce treceau prin gemuletele crapate si pline de verzeala, iar eu treceam prin baltile de apa pline cu vegetatie...era o cladire destinata bailor turcesti, insa era parasita, totul era gol si crapat, peretii erau sparti pe alocuri.
Vroiam sa ies si ocoleam toate bazinele in cautarea usii norocoase, aveam pantaloni albi din in, acestia erau murdari de alge, umezeala era mare.
Sentimentul de singuratate se accentua cu cat inaintam pe acel culoar insa aveam senzatia ca cineva ma urmareste.
Ma uitam pe geamul prafuit si verde unde zarisem cerul senin care completa plaja si palmierii ce dansau in bataia vantului.
Eram extenuata, mi se parea ca merg de o vesnicie pe acel culoar, incepusem sa alerg, in speranta ca s-ar termina drumul mai repede, auzeam un ecou misterios, care venea din partea opusa....
Degetele picioarelor se incretise de la timpul petrecut in acele balti...
Alge peste tot..... intr-un final ajung la usa incatusata si plina de pamant, strigand dupa ajutor si fortand cu toata puterea mea, lanturile obosite si ruginite care imbracau usa imeda al coridorului.
Reusisem sa scot balamalele iar soarele imi lovise instantaneu obrajii moi de lacrimi...respiram greu, dar usurata....alergand spre plaja, parasind insula.