Balonul din guma

Etajul 60 semana cu un backstage care ducea spre o scena care se afla in camp, insa nu ma urcam pe scena, ci il urmaream pe el, printre garderoba folosita si depozitul de aparatura se afla un culoar care iti arata la ce etaj esti de fapt. Nu puteai sa cobori, nu aveai lift, sau scari, era insorit iar razele soarelui batea intr-un monitor de calculator deschis. Stateam in spatele lui, el vesnic grabit. Scria cuiva ceva, eu nu puteam sa vad. Pleaca de la calculator si citesc intrebarea la care el a raspuns.
"I: Tu o mai iubesti pe ea?"
"R: Cred...."
Eram agitata, gasisem doua pixuri in seiful ce se afla pe langa un raft cu adidasi folositi de catre artistii care au trecut prin acel backstage... el disparuse, nu stiam ce sa fac asa ca vroiam sa sar de la etaj, sa cobor cumva.... Cineva era foarte interesata de acele pixuri si incercam sa la ascund, erau considerate pretioase....Acea cladire semana cu Empire State Building, zaream soarele ce despica toata ceata, ce inconjura cladirea. Inainte sa cobor incepusem sa citesc un ziar in care scria un articol despre noi...eram destul de uimita.
Cu ce sa cobor?
Aveam o guma pe care o mestecam de ceva timp, ceea ce puteam sa o modelez dupa bunul plac, asa ca am suflat pana am creat un balon urias cu care sa pot pluti pana la destinatie.
Il prin la baza si sar de pe geam....coboram lin spre curtea unde copilarisem, inca putin si ma agatam de nucul cel batran ce dainuia la intrare.
Cineva ma astepta in curte... o femeie extrem de bagacioasa, vroia si ea sa ii fac un asemenea balon insa numai aveam cu ce...Traversasem curtea si zarisem niste doctori care descatusau niste catelusi mici...
"Unde ii duceti?"
"Ii luam sa ii tratam iar apoi tu o sa ai grija de ei"...spunea doctora.
Ma simteam trista in legatura cu conditia lor....