Era tarziu, intuneric si vroiam sa plec de acasa, vantul batea puternic,in spatele casei mele...foarte multa agitatie. Cerul era destul de cristalin, catelul meu alerga pe iarba miscatoare...pana la intrarea dintre copaci.
imi luasem masina si conduceam spre o locatie intamplatoare, pana cand il zarisem, pe el mergand pe marginea drumului.
Avea parul lung, saten si cret... apa se prelingea printre acei carlionti, iar lumina farurilor ii accentua.
Oprim la un restaurant.
Cladirea nu era bizara ci comportamentul chelneritei, care, cu toate ca ne aflam la tejghea. Restaurantul avea o aliura 60-ista, gresia era ca o tabla de sah, canapelele erau din piele galbena. Mesele ovale erau imbracate cu un rosu-jeleu si roz, iar barul de servire era placat cu lemn.
La capatul culoarului un radio turcoaz inveselea atmosfera.
Insa chelnerita nu ne baga in seama, se afla la tejgheaua de la receptia hotelului care era placata cu multa marmura si aur, servea clientii ....
Intr-un final ne plictisim si ne ducem afara pe iarba servind mancarea, pe patura...imi zambea frumos, pana cand l-am inbratisat iar amandoi tacusem dupa o conversatie incinsa... ma saruta, insa eram mult prea amortita sa-l dau la o parte... desertul nostru, plin de frisca si jeleu, zacea pe jos in restaurant iar cainii il mancau, fara ca nimeni sa ii goneasca....bacsisul nu l-am mai dat si am plecat.....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu