Culoarul Alb

Vara tarzie, vantul batea usor peste draperiile albe din matase ce acopereau geamurile inalte alte culoarului, iar razele de-un galben stins, lumina cate putin marmura rece.
Acel culoar ducea la o scena cu o cupola imensa, unde puteai sa stai la etaj sa  te odihnesti, insa scena era destul de ingradita de fier verzui..nimeni nu putea sa intre sau sa iasa.
Multi oameni probau instrumente si ma salutau, erau bucurosi de acel eveniment.
Cu toate acestea era destul de placut....cu toata aglomeratia de la etaj.
Coridorul acela avea destul de multe usi iar eu incercam sa gasesc camera sau iesirea cu pricina, insa nu prea aveam noroc...
Acea cautare imi dadea un sentiment de neliniste, ceva nu era in regula, intr-o multime de oameni, ma simteam singura, urehile imi tiuiau, nu puteam sa mai aud nimic. Imaginile usilor incuiate si a draperiilor isi faceau prezenta pana la infinit....