Mari, venea in oras, avea nevoie de studio, alaturi de colegii lui asa ca ne-am hotarat sa mergem la mai multe sali si sa vizitam orasul.
Cum a intrat pe usa, a lasat bagajele jos si ne-am imbratisat unul pe celalalt avand un zambet larg pe fata.
Pe mine aveam o camasa albastra, era foarte cald.
Stateam pe canapea in studio si mancam ciocoata, sortam cabluri si ascultam ce canta. I-a fost dor si se vedea pe chipul lui acest lucru, chiar daca drumul a fost obositor.
Ne intreptam spre masina, traversand podul ce despartea cladirea de soseaua principala. Era foarte aproape de aeroport. Cerul era senin iar traficul intens.
Ajunsi in parcare constat ca pe partea mea, usa masinii era deshisa. Il atentionasem ca ceva nu este in regula iar el relaxat imi spunse:"Se mai intampla..."
Renuntasem la masina asa ca ne-am hotarat sa ne plimbam prin oras, priveam cladirile.
In dreptul scolii pe care eu unde imi petrecusem timpul , observasem inca o cladire din beton semi rotunda fara geamuri, un teren de gazon ce despartea cladirile, iar in spate multi copaci aliniati si tunsi la milimetru. Totul era desenat in creion gri, cladirile copacii, insa nu si oamenii....
Eram ajunsi pe un peron urcam in metrou, lumea se uita foarte ciudat la noi, privirea lui cand se intersecta cu a mea, imi inspira o doza de tristete. Oare la ce se gandeste?
Metroul se clatina, luminile palpaiau, haosul se instalase. Era fum peste tot, nu puteam sa ma misc. Bezna si linistea isi spuse cuvantul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu