Piele pariziana.

Cartier parizian, lucruri vesel colorate si minimaliste, scari si pasaje peste culoarul pietruit care facea legatura intre un balcon cu celaltalt.
Ma aflam la niste filmari, unde imi doream nespus de mult sa filmez cateva cadre alaturi de toba mea sclipitoare.
Era frumos afara, vantul adia usor, balcoanele erau splendide si plinde flori, culorile dominante erau verde si rosu. Superb! Parca auzeai si acordeonul tipic  frantuzesc.
La filmari se afla el. B. Par saten, ochi caprui, inaltime medie. Avea aceeasi pasiune, cantatul. Ne mai vazusem, a fost al meu pentru cateva nopti petrecute fugitiv insa destul de intense. Canapelele rosiatice, draperiile de catifea si lumanarile, ne starneau simturile la fel cum buzele mele i le starnea pe ale lui. Ce nopti!
In timpul filmarilor era studios si imi dadea sfaturi ce trebuia facut in legatura cu acest proiect. Totul a descurs fara nicio problema iar seara o petrecusem alaturi de el langa un foc de tabara, unul langa celalalt si fericiti. Vroiam sa nu se termine. Insa a doua zi, el plecase la un alt proiect iar eu m-am intors in locuinta langa care avuse loc filmare.
Eram obosita insa de fiecare data incercam sa revad filmarea de la balcon. De fiecare daca cand revedeam cadrele, respectiv un anume cradu, obervam ceva straniu. Balconul unde ma aflam se misca din ce in ce mai mult cu toate ca la filmari nu era subred, iar apoi, coborasem sa verific sub balcon un panou unde gasisem o carte si un tub de sange.
Socul a fost incredibil ca dupa ce vizualizasem acea filmare cu inca un amic, o fata  care se limba pe strada, in momentul respectiv, imi aparuse in fata usii la apartament. Era seara si ploua.
Eu impreuna cu tehnicul, am inceput sa o intrebam pe acea fata, ce-i cu ea acolo. Era destul de draguta si amabila, ne rugase sa stea aici pana cand se termina ploaia, si ne servise cu un Pinot Noar, scos din cosul de la bicicleta.
Luasem cina si eram mult mai curioasa de ea. Avea ochi mari caprui, par blond drept, cu putin breton, destul de plapanda, ten alb, destul de sociabila. Imi povestea ca seara ii place sa se plimbe prin oras, iar apoi sa inchie traseul cu o cina tip picnic langa livada din apropierea orasului. Destul de placut sa ai o asa activitate in fiecare seara. Continuand cu faptul ca vremea se stricase in drum ce ea trecea pe aici.
Insa ea avea o problema, in momentul in care trecuse de miezul noptii, ochii ii luceau si devenea incredibil de agitata. Cu toate ca nu ranea pe nimeni.. momentan.
Incepuse agitatia si mai mare, cauta pasta rosie, tot ce era rosul ea il dorea sa absoarbe, pana cand a inceput sa umble pe strazi si sa caute sange, tubul pe care il gasise in acel panou, o facuse sa o ia razna de tot, tot sangele ala pe jumate s-a scurs pe fata si peste camasa alba ce-i acoperea pieptul,  incepuse sa scoata  sunete pe un ton grav si folosea un limbaj din vechea sumeriana. Era groaznic, incepuse sa ne ameninte ca daca nu ii procuram ce ii trebuie ne crucifica.... tot ce era rosu, ea si-l dorea....

Ciocolata si cabluri sortate

Mari, venea in oras, avea nevoie de studio, alaturi de colegii lui asa ca ne-am hotarat sa mergem la mai multe sali si sa vizitam orasul.
Cum a intrat pe usa, a lasat bagajele jos si ne-am imbratisat unul pe celalalt avand un zambet larg pe fata.
Pe mine aveam o camasa albastra, era foarte cald.
Stateam pe canapea in studio si mancam ciocoata, sortam cabluri si ascultam ce canta. I-a fost dor si se vedea pe chipul lui acest lucru, chiar daca drumul a fost obositor.
Ne intreptam spre masina, traversand podul ce despartea cladirea de soseaua principala. Era foarte aproape de aeroport. Cerul era senin iar traficul intens.
Ajunsi in parcare constat ca pe partea mea, usa masinii era deshisa. Il atentionasem ca ceva nu este in regula iar el relaxat imi spunse:"Se mai intampla..."
Renuntasem la masina asa ca ne-am hotarat sa ne plimbam prin oras, priveam cladirile.
In dreptul scolii pe care eu unde imi petrecusem timpul , observasem inca o cladire din beton semi rotunda fara geamuri, un teren de gazon ce despartea cladirile, iar in spate multi copaci aliniati si tunsi la milimetru. Totul era desenat in creion gri, cladirile copacii, insa nu si oamenii....
Eram ajunsi pe un peron urcam in metrou, lumea se uita foarte ciudat la noi, privirea lui cand se intersecta cu a mea, imi inspira o doza de tristete. Oare la ce se gandeste?
Metroul se clatina, luminile palpaiau, haosul se instalase. Era fum peste tot, nu puteam sa ma misc. Bezna si linistea isi spuse cuvantul.

Siroaie mozaic

Multa apa se scuge pe peretii racorosi ai culoarului placat mozaic din faianta...era un culoar semi luminat de razele soarelui ce treceau prin gemuletele crapate si pline de verzeala, iar eu treceam prin baltile de apa pline cu vegetatie...era o cladire destinata bailor turcesti, insa era parasita, totul era gol si crapat, peretii erau sparti pe alocuri.
Vroiam sa ies si ocoleam toate bazinele in cautarea usii norocoase, aveam pantaloni albi din in, acestia erau murdari de alge, umezeala era mare.
Sentimentul de singuratate se accentua cu cat inaintam pe acel culoar insa aveam senzatia ca cineva ma urmareste.
Ma uitam pe geamul prafuit si verde unde zarisem cerul senin care completa plaja si palmierii ce dansau in bataia vantului.
Eram extenuata, mi se parea ca merg de o vesnicie pe acel culoar, incepusem sa alerg, in speranta ca s-ar termina drumul mai repede, auzeam un ecou misterios, care venea din partea opusa....
Degetele picioarelor se incretise de la timpul petrecut in acele balti...
Alge peste tot..... intr-un final ajung la usa incatusata si plina de pamant, strigand dupa ajutor si fortand cu toata puterea mea, lanturile obosite si ruginite care imbracau usa imeda al coridorului.
Reusisem sa scot balamalele iar soarele imi lovise instantaneu obrajii moi de lacrimi...respiram greu, dar usurata....alergand spre plaja, parasind insula.

Zambete si tocuri cui

Aram intr-o fabrica, la ultimul etaj, alaturi de Stefan si Alexandra, intr-o toaleta loc in care fumam o tigara, ne topeam de caldura si priveam printre jaluzele desertul ce a pus stapanire pe acea zona... avea loc o prezentare de moda alaturi de usa noastra, printre glisantele de bambus, care a tinut pana tarziu in acea hala. Foarte multi pantofi cu toc, lacuiti de culoare rosie erau impanziti in intreaga incapere, iar pe hol totul era tapetat cu ziare.
Arata precum un bar pe jumate renovat insa destul de prezentabil.
Acea toaleta, avea doua usi transparente, prin care il zarisem pe el, barbatul cu ochii verzi, buze moi si zambet larg,  imi facuse semn sa vin.
Era tarziu, ne aflam intr-un apartament din sticla la etajul 21, ne tineam de mana si usor ne dezbracam de hainele topite de soare, ma tinea in brate si eram lipita de geam unde luminile orasului erau specaculoase, as fi dorit sa treaca acea seara mult mai greu.
 Soarele batea cu mare putere iar toata camera era de un alb izbitor ce te trezea inca de la prima ora a diminetii totul era deranjat, hainele erau aruncate neglijent. Stateam pe canapea si ii priveam pieptul, cum respira. Imi placea ce vedeam, nu stiu cat timp, insa savuram acel moment....
 Eram in cartierul Francez, intr-o casuta proaspat construita care avea o gradina somptuoasa, iar gardul era impletit cu bambus. Trebuia sa luam lucrurile din masina. Ies din casa, unde zaresc un culoar cu gard scund, ce avea vizibilitate in alta curte...ma impresionase ma acea masina vintage bleu cu tapiterie rosie, insa imi vedeam de drum. Cum facusem stanga pe strada deja se ingustase mai mult, iar vecinii se plimbau si imi ingreunau deplasarea lucrurilor. Ajunsa la masina observasem ca trei oameni discutau, care sa tina cheia de la masina ca sa nu mai existe certuri.
Mi-am luat lucrurile si m-am intors pe canapeaua alba de langa piscina.

Arhitectura visului

Visul bizar, creator, se formeaza in timp ce eu ma cuibaresc sub patura, pe o perna rosie cu buline negre, pe un pat imens insa niciodata nu dorm in acelasi loc. Reinventez in momentul ce inchid ochii. Transform salteaua intr-o fereastra ce ma duce undeva departe, deconectandu-ma de toata viata cotidiana.. aproape. Pot sa atipesc si sa imi creez visul ideal, acela care cu siguranta iti doresti sa il ai ori de cate ori simti lipsa cuiva.... in momentul ala in care iti doresti sa zambesti...cu ochii inchisi. Este linistitor.
Sa atipesti pe bratul lui, pe spatarul de la scaun, in masina lui sau pe iarba.
Da, iarba uda ce iti racoreste sufletul, in momentul in care privesti stelele. Iar pasarile nocturne parca iti canta de noapte buna si sa pasesti in padurea alaturata si sa descoperi misterele.
Ce daca esti singura persoana din incapere...si ca nimeni nu iti da atentie. Iti poti crea universul tau, intins pe peretii albi si goi, unde nimeni n-a putut observa frumusetea si linistea pe care tu o cautai de foarte mult timp.
Cum ziceam... reinventez. Dorm de-a lungul, de-a latul, pe diagonala...dezvelesc tot, ma lovesc de marginea de lemn, trag tot asternutul si-l arunc pe jos... iar a doua zi ma trezesc amortita pe parchet, ca si cand ar fi fost o batalie langa mine... a fost dar in mintea mea. Atipesc ascultand respiratia ta, ignorandu-mi prezenta, trupul, parfumul ce invaluie camera.
Ignori tot, doar ca sa ai si tu acelasi vis ideal.
Ti-l dau pe al meu, probabil ne vom intalni in el, la un moment dat. Asta daca si in visul tau porti o batalie a fanteziilor bizare, placute si parasite, pline de lacrimi, porti si arhitectura.
As putea spune ca este placut..... insa totul ramane acolo....a doua zi poti sa nici nu simti ca ai purtat acea batalie, momentul acela in care stii ca ai visat ceva interesant si erai curios ce s-ar fi intamplat in continuare, cum s-ar fi sfarsit...dar ceasul suna si de biruie si te trezesti frustrat pe lumea reala.... si iar o iei de la capat intr-o lume cat se poate de bizara...

Rockabilly - Salt -

 Era tarziu, intuneric si vroiam sa plec de acasa, vantul batea puternic,in spatele casei mele...foarte multa agitatie. Cerul era destul de cristalin, catelul meu alerga pe iarba miscatoare...pana la intrarea dintre copaci.
 imi luasem masina si conduceam spre o locatie intamplatoare, pana cand il zarisem, pe el mergand pe marginea drumului.
Avea parul lung, saten si cret... apa se prelingea printre acei carlionti, iar lumina farurilor ii accentua.
Oprim la un restaurant.
Cladirea nu era bizara ci comportamentul chelneritei, care, cu toate ca ne aflam la tejghea. Restaurantul avea o aliura 60-ista, gresia era ca o tabla de sah, canapelele erau din piele galbena. Mesele ovale erau imbracate cu un rosu-jeleu si roz, iar barul de servire era placat cu lemn.
La capatul culoarului un radio turcoaz inveselea atmosfera.
Insa chelnerita nu ne baga in seama, se afla la tejgheaua de la receptia hotelului care era placata cu multa marmura si aur, servea clientii ....
Intr-un final ne plictisim si ne ducem afara pe iarba servind mancarea, pe patura...imi zambea frumos, pana cand l-am inbratisat iar amandoi tacusem dupa o conversatie incinsa... ma saruta, insa eram mult prea amortita sa-l dau la o parte... desertul nostru, plin de frisca si jeleu, zacea pe jos in restaurant iar cainii il mancau, fara ca nimeni sa ii goneasca....bacsisul nu l-am mai dat si am plecat.....

Usa misterioasa

Cu toate ca era sfarsit de iunie, toata lumea la castel dadea tezele anulate...
Acest castel era splendid, cladit din piatra, completat cu o iedera cateodata fermecatoare cateodata inspamantatoare...geamurile erau inalte si impartie in 3 sectiuni, iar la fiecare geam exista cate o sculptura a unui filozof sau om de stiinta.
Ma aflam int-un grupulet de 5 fete, printre acestea se numarau doua persoane pe care le-am recunoscut de cand intrasem la castel.. Alexandra, este prietena mea cu care am fost colega de clasa in liceu... este o foata domola, insa vesela, inalta, subtire la talie, par lung saten. Andra insa, este firea antipatica din facultate, nu prea coopera, ii place independenta, este scunda, par lung blond, iar accentul ei moldovenesc, ingreuneaza comunicarea in situatii limita. Insa nu prea imi pasa de ea si eram bucuroasa ca am o veche prietena in echipa.
Incaperea de la ultimul etaj, mai exact mansarda, se afla intr-o renovare, nu stiam ce cautam acolo, exact, scopul era totusi sa invatam pentru acele teze.
Acoperisul se vedea neterminat pe interior, era o aglomeratie de obiecte antice peste tot, cum intrai in camera existau doua usi pe acelasi perete, ambele in colturi extreme.... masa se afla pe acel perete intre usi, plina si prafuita de sacii de ciment, iar langa ea se afla, perpendicular, o canapea si un raft care imita un mini frigider, prins de perete. Pe el se aflau 2 pachete de tigari, intr-unul mai existau 5 tigarete iar celalalt era gol.
Geamurile erau gri, de la praf, polen si ploaie.... Camera era comparimentata in 3 moduri, datorita grinzilor ce sustineau scheletul acoperisului.
Pana sa iesi pe usa dreapta era un culoar cu multa marmura alba, puternic luminat, si ducea spre toaleta tuturor.
Era tarziu iar profesorul nostru intra stresat, pe usa. Era timpul sa dam acea teza , insa uitase la parter la receptie, subiectele. El impreuna cu Andra, s-au dus sa le recupereze. Incaperea acum era oarecum goala...deoarece grupul de fete se disipise, iar pe canapea stateam alaturi de Alexandra... ea tocmai imi observase blugii juliti...radeam impreuna de situatie...
Insa  cineva ne urmarea, chiar daca nu il vedeam in acea incapere, aveam senzatia aceasta... cineva forta zavorul usii drepte, iar noi speriate incercam sa opunem rezistenta. 5 baieti imbracati la costum, ne alergau prin incapere si prin toaleta, intre timp  gasisera ce isi doreau, dupa ce rascolise toata mansarda iar apoi disparusera.
Acea usa din partea dreapta era  una impresionanta si misterioasa...Era construita din fier forjat si lemn de stejar, fiecare parte era sculptata cu atentie, era inalta de 2 metri iar bolta ei era din piatra azteca ce purta simbolurile acestei culturi. Iar pe exterior era imbracata delicat de o plasa de iedera. Singurul lucru care era subred la aceasta usa, era zavorul. Ce este bizar la aceasta incapere, fasia paralela care te lasa in alt loc fata de mansarda in care te afli. In sensul ca dupa ce acei baieti au disparut, am deschis usa si ma aflam pe o alee verzuie, unde iedera se misca in continuu. Incercam sa caut un nou zavor. O femeie in varsta m-a intrebat ce caut si s-a oferit sa ma ajute in cautarea acelui zavor.
Acea alee era splendida... la lumina felinarelor, umbra cadea pe alee, pictand efectiv forme si sensuri noi... iar vita de vie de pe bolta fosnea lin dirijand lumina in favoarea noastra.
Dupa ce terminasem cu zavorul, m-am intors in mansarda, blocand usa, iar ca sa nu atraga atentia, aceasta usa, am tras jaluzeaua in dreptul ei.
Totul era din ce in ce mai bine, incepusem sa scriem, eram spre final..iar pe coridor se auzeau zgomote si multa agitatie, ca si cand toata lumea terminasera cursurile. Cineva batea in usa...insistent, erau acei baieti care a despagubit-o pe Alexandra cu banii, pe care ei ii luasera din incapere.
Scot capul pe usa, iar in loc de aleea cu iedera, era continuarea etajului cu foarte multe clase, iar usa de alaturi ducea pe o scara abrupta pana la parter unde se aflau muncitorii care renovau exteriorul. Cobor  pana la parter iar acolo imi recuperez de la ei, pistolul  de batut cuie si bormasina.

Era dupamiaza, cer senin si nimeni in mansarda....

Culoarul Alb

Vara tarzie, vantul batea usor peste draperiile albe din matase ce acopereau geamurile inalte alte culoarului, iar razele de-un galben stins, lumina cate putin marmura rece.
Acel culoar ducea la o scena cu o cupola imensa, unde puteai sa stai la etaj sa  te odihnesti, insa scena era destul de ingradita de fier verzui..nimeni nu putea sa intre sau sa iasa.
Multi oameni probau instrumente si ma salutau, erau bucurosi de acel eveniment.
Cu toate acestea era destul de placut....cu toata aglomeratia de la etaj.
Coridorul acela avea destul de multe usi iar eu incercam sa gasesc camera sau iesirea cu pricina, insa nu prea aveam noroc...
Acea cautare imi dadea un sentiment de neliniste, ceva nu era in regula, intr-o multime de oameni, ma simteam singura, urehile imi tiuiau, nu puteam sa mai aud nimic. Imaginile usilor incuiate si a draperiilor isi faceau prezenta pana la infinit....

Balonul din guma

Etajul 60 semana cu un backstage care ducea spre o scena care se afla in camp, insa nu ma urcam pe scena, ci il urmaream pe el, printre garderoba folosita si depozitul de aparatura se afla un culoar care iti arata la ce etaj esti de fapt. Nu puteai sa cobori, nu aveai lift, sau scari, era insorit iar razele soarelui batea intr-un monitor de calculator deschis. Stateam in spatele lui, el vesnic grabit. Scria cuiva ceva, eu nu puteam sa vad. Pleaca de la calculator si citesc intrebarea la care el a raspuns.
"I: Tu o mai iubesti pe ea?"
"R: Cred...."
Eram agitata, gasisem doua pixuri in seiful ce se afla pe langa un raft cu adidasi folositi de catre artistii care au trecut prin acel backstage... el disparuse, nu stiam ce sa fac asa ca vroiam sa sar de la etaj, sa cobor cumva.... Cineva era foarte interesata de acele pixuri si incercam sa la ascund, erau considerate pretioase....Acea cladire semana cu Empire State Building, zaream soarele ce despica toata ceata, ce inconjura cladirea. Inainte sa cobor incepusem sa citesc un ziar in care scria un articol despre noi...eram destul de uimita.
Cu ce sa cobor?
Aveam o guma pe care o mestecam de ceva timp, ceea ce puteam sa o modelez dupa bunul plac, asa ca am suflat pana am creat un balon urias cu care sa pot pluti pana la destinatie.
Il prin la baza si sar de pe geam....coboram lin spre curtea unde copilarisem, inca putin si ma agatam de nucul cel batran ce dainuia la intrare.
Cineva ma astepta in curte... o femeie extrem de bagacioasa, vroia si ea sa ii fac un asemenea balon insa numai aveam cu ce...Traversasem curtea si zarisem niste doctori care descatusau niste catelusi mici...
"Unde ii duceti?"
"Ii luam sa ii tratam iar apoi tu o sa ai grija de ei"...spunea doctora.
Ma simteam trista in legatura cu conditia lor....

Apa ma sufoca

Simt ca ma prabusesc, pe canapeaua din studio, lumina difuza si pianul ma indreptau spre somn, dormeam intr-o parte cu vederea spre usa care ducea spre baie, se auzea dusul cum picura pe spatele lui, iar aburii se zareau prin crapaturile luminate.
Apa siroia, de ce dura atata? Unde era, ce facea... era ok?
Simteam cum apa imi atingea fata ca un vid ce crapa geamurile subtiri, deschid ochii zarind bulele de apa..ma ridic de pe canapea si deschid furtunos usa...era el, in apa, ochii ii erau inchisi, plutea usor iar dusul era cazut pe gresia lipicoasa. Am urlat din toti plamanii numele lui, timp in care plangeam si ma chinuiam sa il scot din cada, lacrimile mele ii atingeau fata, strigam la el si ii presam plamanii in holul stramt al apartamentului....haide, trezeste-te!!!! Nu ma lasa singura!!!! Ce o sa le spun oamenilor????
Dintr-o data nu mai aud apa , usa se deschide, muzica se opreste... el era langa mine.