Drujba nervoasa

Momentul acela cand esti acasa, te simti baricadat si stii ca esti in primejdie, deoarece mascatii care vorbesc in alta limba, iti patrund in intimitatea spatilui tau.
Afara era destul de inorat si pur si simplu statea sa ploua, totul era gri, trist, intepat si panicat.
Nu puteam sa urc la etajul superior deoarece erau foarte multi mascati care vegheau imprejurimea. Noi alaturi de o familie latino americana stateam jos si ne faceam de treaba, in bucataria ucisa de timp, cu peretii stacojiti. La intrarea laterala se afla gradina si masina familiei care si ea era gri, ma duceam in ea ori de cate ori vroiam sa visez ca pot sa plec departe de acest loc in care eram siliti cu arma la tampla, sa facem cate ceva.
Incepuse ploaia si urmaream picaturile care se prelingeau pe geamurile pline de praf. Aveam geamul foarte putin deschis, pe partea mea si urmaream unde pica apa.
Era singurul meu sentiment personal ce nimeni nu mi-l putea bloca. Era singura oaza de liniste...Ploaia.
Insa in departare pe drumul principal cineva taia pe vijelie, un plop, destul de inalt si vechi, ne-am dus la el sa inceteze pentru ca noi tineam foarte mult la acei plopi, erau speciali.....indata puteai observa cum din copac spre stuful de campie se retrageau aligatori...in numar mare si destul de fiorosi... am inceput sa ne plimbam de-a lungul drumului si sa observam cat de multi aligatori se ascundeau in stufaris. Ajungem la poatra noastra si ne indreptam spre casa iar pe partea dreapta observam un turn din lemn, in forma unui corp clasic de moara de vant, cu scari spiralate pe interior si vopsit visiniu.
Alergam cu viteza spre usa casei deoarece un om cu un sort mudar ne alearga cu drujba pornita, iar ca sa fie mai fioros urla din toti plamanii..................usa nu se deschide!