Suflet in vid

Aceeasi energie care iti reda viata, bucuria, acea privire plina de stralucire, de cele mai multe ori nu este vizibila pe chipul nimanui, cel putin in ultima perioada.
Lacrimile isi fac aparitia din dorinta de a refula, chiar daca sufletul cedeaza din cand in cand.
Obrajii umezi si rosiatici sunt tabloul sentimentelor care sunt gata sa explodeze in spatiul inghetat si indiferent.
Exista momente de bucurie pura, dupa cautari intense si zadarnice. Imaginea lui in mintea mea, este doar o amintire pe care o hranesc cu sentimente pe care nu le voi primi inapoi, nimeni nu poate sa-mi returneze fericirea...
De ce exista acele fixatii, care provoaca dureri obsesii si mai ales ignoranta?
Pentru ca nu ne gasim locul...
Unde ne indreptam?....In vid.

Ceasul care poarta alt ceas la mana

Cand te apuci sa fii tu si timpul, tu si ceasul care ticaie enervant pe noptiera, parca iti si spune:"trece timpul, trebuie sa faci ceva acum", deja este un mesaj care este cunoscut de toata lumea, insa in momentul cand te afli intr-o bucla iar tot ceea ce iti creeaza acele scursuri decizionale, parca cineva te trage cu un elastic inapoi si bati pasul pe loc, tarandu-te pana la acel ceas care la randul lui poarta la mana inca un ceas, iar aratatorul il indreapta spre tine ca si cand tu ai fi vinovat cu ceva.
Cu ce ai putea sa te simti vinovat, pentru trairile si ideile pe care vrei sa le creezi, pentru faptul ca ai pierdut timpul cu oameni care pur si simplu ti-au calcat pragul si au plecat foarte repede, pragul fiind din ce in ce mai uzat, de vreme, de presiuni, apasari...si ignoranta.
Graba strica treaba, astfel ceasul o sa te loveasca peste frunte cu o palma iar tu o sa tipi: "am intarziat, am uitat....a fost coada, trafic si multe probleme la pachet cu scuzele de rigoare.
Timpul trece amintirile raman, in acea bucla superba colorata, insorita, cu cateva grame de bucurii si... ceasul care ticaie si te grabeste in gol... intr-un mare gol, unde si acolo ai intarziat.

Usi intredeschise

O zi insorita a putut sa imi dea peste cap linia de plutire al drumului care pe stanga si pe dreapta observam multa verdeata care se imbina cu drumul gri dar totusi lucios de la o ploaie usoare ce isi facuse prezenta in timpul noptii. 

Alaturi de cateva persoane palide dar totusi dinamice, persoane care la randul lor veneau din alte regiuni dar cu un singur scop... sa fim uniti si impreuna... ne asemanam la modul de perceptie asupra anumitor lucruri artistice si ne dadea o stare de bine. 

Drumul insorit catre casa parasita era destul de simplu, se vedea din oras, era pe un deal si observam mozaicul gardurilor ce imprejmuia proprietatea. 

Casa era destul de ticsita, veche insa avea linii moderne, balcoane lungi din sticla si vitraliu, peretii albi batuti de ploaie si frig...gradina impozanta plina de vegetatie iar la intrare un leagan care se misca neintrerupt. 

Bucuria noastra se transforma treptat intr-o teama si o curiozitate in a descifra mesajele intiparite in mintile noastre, parca eram niste roboti care eram controlati de la distanta... 

Presiune, intuneric, vid si un suierat in urechi, imi trezeau agitatia misterioasa si-mi crestea pulsul... cerul se innora fioros in tot orasul iar vantul incepuse sa bata cu o putere extraordinara, maturandu-ti trupul in toate directiile. Un praf portocaliu incepuse sa imbrace strazile iar eu alergam in toata casa agitata sa inchid fiecare usa care-mi venea in cale, ca sa nu ne inghita acel praf portocaliu rosiatic si innecacios. Usile erau destul de subrede la nivelul balconului care mi se parea interminabil...intr-un final toata lumea disparuse din casa, sentimentul de oboseala si frica era inlocuit cu minunatul tablou cald de dupamiaza tarzie, adulmecand mireasma florilor ce imbraca toata poteca, iar fotografiile isi faceau prezenta deoarece era privelistea mult prea minunata sa fie captata. 

Suflet si parfum amar

Suflet sfasiat ce alearga pe un coridor plin cu perdele, praf amestecat cu un parfum fin si dulceag, lumina difuza este asternuta peste fulgii ce sunt asezati neglijent pe parchetul de mesteacan.
Coboara pe trepte intr-o rochie alba patata de lacrimi, durere si dezamagiri.
Cum s-a ajuns la acest lucru destul de fragil, suflet frant si sfasiat, de ce esti atat sensibil si peticit?
De ce iti tot pui intrebari dureroase si iti deschizi usile catre acele raze puternice care iti topesc usor aripile iar atunci cand plutesti ramai intr-o inertie acuta si rece care se tot repeta...
Sentimente repetitive, nesiguranta, fiori care se amesteca intr-o ceasca amaruie de amintiri, indulcind putin sufletul si temporar propulsand-ul intr-un viitor mult mai bland si luminos. Insa nu este suficienta acea lingurita de fiori, poate sa fie si un sac ce satureaza si usuca acel amar... gustul inca ramane impregnat in fiecare particula...
Acel suflet sfasiat, serveste acea ceasca in fiecare zi, analizand peste drum alte trairi alte sentimente, cunoscand alte suflete unele mai inchise altele mai deschise, cu rochii si costume elaborate insa destul de incuiate, stilizate cu lacate si chei cat se poate de complexe ca nu cumva sa deschida usile.
Insa al nostru suflet fara lacat isi cauta treptat linistea printre armonia fulgilor lasati neglijent e coridor, un coridor complex care din cand in cand il parcuge pana la jumate deoaree exista sansa de a se rataci si mai mult in adancul labirint...

Se intoarce, ofteaza si mai soarbe din amar...

creatura misterioasa...placere tomnatica

   Cortina trasa, in dormitor se afla o constructie romana de piatra urmata de o traversa ce semana cu malurile Marii Mediterane.
Singura problema era ca in momentul in care se intuneca, pentru a te deplasa pana la usa, sa parasesti camera trebuia sa fugi sau sa sari, peste obiecte deoarece pe podea te urmarea o creatura ciudata. Inghitea tot, de la haine la vietati.
Reusisem sa scapam din acea camera, dupa ce persoana care ne-a cazat ne pacalise.
Era aproape apus, sarim peste traversa, patul tremura, iar creatura se afla pe dedesubt.
Toate lucrurile noastre de calatorie erau pierdute.
Dupa o zi complet agitata  in care tot ne urmareau diversi indivizi reusim sa ne cazam in academie unde se pregateau viitorii jandarmi si pompieri.
Pana la urma ne-au recrutat si pe noi in acel program usor de austeritate.
Ea ma placea foarte mult, ma dorea pur si simplu doar pentru ea.
 Avea parul saten lung, ochii albastri, silueta parca croita si tesuta cu mare precizie, era delicata iar buzele ei erau catifelate si carnoase.
M-a prins pe coridorul lung care ducea la sala de mese, un pic trecut de seara, in dreptul unui geam, ma tranteste si ma dezbraca de la talie in jos.
Imi zambea nefiresc de frumos. Ma dorea in acel moment.
Camasa i-o desfaceam buton cu buton pana cand am putut sa ii simt parfumul care imbraca pielea de pe gat si piept. Chicotea si gemea pana cand am reusit sa o proptesc cu talia mea, dezvelindu-si picioarele si mai mult. Ii placea la nebunie, isi dorea sa nu ma opresc... cu toate ca eram atenta la miscarile trupului fragil, ma uitam peste ea, pe geam, la copacul din dreptul nostru care isi lasa frunzele sa se desprinda de crengi ca si cand nu ar mai fi avut nevoie de ele. Era toamna.
Sunetele de placere, erau pentru mine ca un cantec ce pur si simplu ma trimitea pe taramul extazului...
Se aud pasi pe marmura rece a coridorului impozant, era un coleg pe care nu il suportam, deoarece facea zile fripte oricui.
Ne imbracasem cu cea mai mare rapiditate... ajuns in dreptul nostru, acest coleg a inceput sa comenteze si sa ne sfideze, pana in momentul in care am cedat si m-am incaierat cu el.
Nimeni nu mai discuta despre acea zi.

degetele fine, subtiri si curioase...

Degetele fine si subtiri, ele sunt curioase, vor sa descopere tinuruti noi, sentimente si senzatii neobisnuite.
Ele sunt cele care te fac sa ai fiori, in momentul ce-ti ating gatul, buzele si privirea.
Simturile se intensifica ori de cate ori acele degete jucause se plimba pe corpul tau umed, respiratia este singurul zgomot ce umple camera.
Daca vorbim despre acele degete, delicate, fine, ce iti mangaie tot ce tine despre tine, acele degete care iti ating palmele si se imbratiseaza cu degetele tale. Ce nu iti vor mai da drumul o lunga perioada de timp, sau niciodata. Pentru ca ele si-au gasit perechea, si vor sa se mangaie si sa se atinga mult timp de acum in colo.
Palma ta transpirata, simtita de catre degete cu siguranta ele stiu ca tu esti emotionat, visator, romantic si firesc. Firesc indragostit.
Se plimba peste tot, din varful picioarelor, pe conturul taliei, pe pieptul agitat incercand sa-ti inlature hainele, dezvelindu-te de inhibitii, pe spatele arcuit atingand ceafa, intorcandu-te pe fata, zapacindu-te.
Degetele....

3 dimineata, strazi racoroase.

Era 3 dimineata, ma plimbam pe strazile racoroase si gri ale orasului, doar eu si umbra mea, dezechilibra peisajul.
Pana cand intru intr-un pasaj unde pe partea dreapta peretele era placat cu un mozaic marunt si verde inchis, nuanta algelor. Mirosea a umezeala si abia puteai sa zaresti fetele trecatorilor aproape inexistenti.
In partea  stanga se aflau niste standuri, in care exista destul de multa clientela. In primul era o frizerie, trei barbati ocupau locurile de la oglinda. Decorul era destul de simplu: faianta neagra si alba, tejghea metalizata iar peretele era alb ca spuma laptelui, unde pe alocuri se zareau cateva crapaturi.
In al doilea stand se afla o patiserie unde avea un stand unde depozitau produsele, servetele galbene si zahar pudra.
Dealer-ul statea la colt de stand, imbracat destul de bine, era foarte frig afara.
Se apropie de mine si imi da o punga imensa, pe care eu, mai apoi incerc sa scap de ea, prin intermediul oamenilor de la stand, insa nu reusisem sa conving pe nimeni.Nu imi venea sa cred ca mie mi se putea  intampla asa ceva, eram speriata si obosita in acelasi timp.  Cineva ma urmarea, asa ca incepusem sa ascund din marfa.
Plecasem din acel pasaj, indreptandu-ma pe strada Iancului, unde traversasem intersectia, dupa ce coborasem din tramvai.
Ma duceam la unul din amicii mei. Statea la etajul 8. Scapasem de toate hainele groase de pe mine, stateam pe canapea, la geam si ma uitam ba la cerul care incet se lumina de zi, ba la televizorul stins. Nu aveam chef sa deranjez pe nimeni din casa. Dintr-o data, el se aseaza langa mine si ma ia in brate, incoacit.
Adormim inghesuiti pe canapea.........