O zi insorita a putut sa imi dea peste cap linia de plutire al drumului care pe stanga si pe dreapta observam multa verdeata care se imbina cu drumul gri dar totusi lucios de la o ploaie usoare ce isi facuse prezenta in timpul noptii.
Alaturi de cateva persoane palide dar totusi dinamice, persoane care la randul lor veneau din alte regiuni dar cu un singur scop... sa fim uniti si impreuna... ne asemanam la modul de perceptie asupra anumitor lucruri artistice si ne dadea o stare de bine.
Drumul insorit catre casa parasita era destul de simplu, se vedea din oras, era pe un deal si observam mozaicul gardurilor ce imprejmuia proprietatea.
Casa era destul de ticsita, veche insa avea linii moderne, balcoane lungi din sticla si vitraliu, peretii albi batuti de ploaie si frig...gradina impozanta plina de vegetatie iar la intrare un leagan care se misca neintrerupt.
Bucuria noastra se transforma treptat intr-o teama si o curiozitate in a descifra mesajele intiparite in mintile noastre, parca eram niste roboti care eram controlati de la distanta...
Presiune, intuneric, vid si un suierat in urechi, imi trezeau agitatia misterioasa si-mi crestea pulsul... cerul se innora fioros in tot orasul iar vantul incepuse sa bata cu o putere extraordinara, maturandu-ti trupul in toate directiile. Un praf portocaliu incepuse sa imbrace strazile iar eu alergam in toata casa agitata sa inchid fiecare usa care-mi venea in cale, ca sa nu ne inghita acel praf portocaliu rosiatic si innecacios. Usile erau destul de subrede la nivelul balconului care mi se parea interminabil...intr-un final toata lumea disparuse din casa, sentimentul de oboseala si frica era inlocuit cu minunatul tablou cald de dupamiaza tarzie, adulmecand mireasma florilor ce imbraca toata poteca, iar fotografiile isi faceau prezenta deoarece era privelistea mult prea minunata sa fie captata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu