Aceeasi energie care iti reda viata, bucuria, acea privire plina de stralucire, de cele mai multe ori nu este vizibila pe chipul nimanui, cel putin in ultima perioada.
Lacrimile isi fac aparitia din dorinta de a refula, chiar daca sufletul cedeaza din cand in cand.
Obrajii umezi si rosiatici sunt tabloul sentimentelor care sunt gata sa explodeze in spatiul inghetat si indiferent.
Exista momente de bucurie pura, dupa cautari intense si zadarnice. Imaginea lui in mintea mea, este doar o amintire pe care o hranesc cu sentimente pe care nu le voi primi inapoi, nimeni nu poate sa-mi returneze fericirea...
De ce exista acele fixatii, care provoaca dureri obsesii si mai ales ignoranta?
Pentru ca nu ne gasim locul...
Unde ne indreptam?....In vid.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu