degetele fine, subtiri si curioase...

Degetele fine si subtiri, ele sunt curioase, vor sa descopere tinuruti noi, sentimente si senzatii neobisnuite.
Ele sunt cele care te fac sa ai fiori, in momentul ce-ti ating gatul, buzele si privirea.
Simturile se intensifica ori de cate ori acele degete jucause se plimba pe corpul tau umed, respiratia este singurul zgomot ce umple camera.
Daca vorbim despre acele degete, delicate, fine, ce iti mangaie tot ce tine despre tine, acele degete care iti ating palmele si se imbratiseaza cu degetele tale. Ce nu iti vor mai da drumul o lunga perioada de timp, sau niciodata. Pentru ca ele si-au gasit perechea, si vor sa se mangaie si sa se atinga mult timp de acum in colo.
Palma ta transpirata, simtita de catre degete cu siguranta ele stiu ca tu esti emotionat, visator, romantic si firesc. Firesc indragostit.
Se plimba peste tot, din varful picioarelor, pe conturul taliei, pe pieptul agitat incercand sa-ti inlature hainele, dezvelindu-te de inhibitii, pe spatele arcuit atingand ceafa, intorcandu-te pe fata, zapacindu-te.
Degetele....

3 dimineata, strazi racoroase.

Era 3 dimineata, ma plimbam pe strazile racoroase si gri ale orasului, doar eu si umbra mea, dezechilibra peisajul.
Pana cand intru intr-un pasaj unde pe partea dreapta peretele era placat cu un mozaic marunt si verde inchis, nuanta algelor. Mirosea a umezeala si abia puteai sa zaresti fetele trecatorilor aproape inexistenti.
In partea  stanga se aflau niste standuri, in care exista destul de multa clientela. In primul era o frizerie, trei barbati ocupau locurile de la oglinda. Decorul era destul de simplu: faianta neagra si alba, tejghea metalizata iar peretele era alb ca spuma laptelui, unde pe alocuri se zareau cateva crapaturi.
In al doilea stand se afla o patiserie unde avea un stand unde depozitau produsele, servetele galbene si zahar pudra.
Dealer-ul statea la colt de stand, imbracat destul de bine, era foarte frig afara.
Se apropie de mine si imi da o punga imensa, pe care eu, mai apoi incerc sa scap de ea, prin intermediul oamenilor de la stand, insa nu reusisem sa conving pe nimeni.Nu imi venea sa cred ca mie mi se putea  intampla asa ceva, eram speriata si obosita in acelasi timp.  Cineva ma urmarea, asa ca incepusem sa ascund din marfa.
Plecasem din acel pasaj, indreptandu-ma pe strada Iancului, unde traversasem intersectia, dupa ce coborasem din tramvai.
Ma duceam la unul din amicii mei. Statea la etajul 8. Scapasem de toate hainele groase de pe mine, stateam pe canapea, la geam si ma uitam ba la cerul care incet se lumina de zi, ba la televizorul stins. Nu aveam chef sa deranjez pe nimeni din casa. Dintr-o data, el se aseaza langa mine si ma ia in brate, incoacit.
Adormim inghesuiti pe canapea.........

Liniste si haos

Momentul acela cand totul este insorit si vesel, plin de copaci si potecute ce duc spre un loc mult mai fericit.
Era vineri si mergeam alaturi de doi prieteni, intr-o locatie unde avea loc un concert.
Scena era montata undeva intr-un parc, pe o portiune ce bloca arterele principale. Era nefiresc de mare si galbena. Mi se parea fascinant faptul ca noi reusisem sa patrundem in backstage iar de acolo stateam si ne holbam din laterala, la publicul dornic de muzica.
Oamenii erau furiosi si asteptau sa inceapa concertul, totul era in intarziere, noi ne plimbam de colo colo pe scena, sa verificam cablurile.
Dintr-o data un sunet electrizant te conducea pe cerul cristalin catre un corp cu totul si cu totul aparte, in sensul ciudat.
Pe cer levitau undeva la o altitudine destul de mare, antene parabolice cuplate una peste cealalta. Erau sustinute pe cer, printr-o unda controlata de cineva. Aratau destul de bizar. Neobisnuit, sunetul era unul ce-ti taia pur si simplu respiratia, iar panica reusise sa ii cuprinda pe toti cei aflati la eveniment.
Insa noi reusisem da plecam cu mult inaintea publicului. Ne ascundeam pe langa copaci sau acoperisurile ce dadeau in strada.
La un moment dat acele antene nu au mai scos acele zgomote infricosatoare ci pur si simplu au cazut din locul in care ele levitau... panica era restaurata in tot orasul, toti alergau catre un adapost, insa pentru cei aflati la eveniment, antenele respective, se prabusise pe tot amplasamentul.
Tipete, mult fier si balti de sange. Un peisaj nu tocmai placut de vazut, insa curiozitatea, ne-a facut sa ne intoarcem la locul faptei si sa cautam acele antene pentru a putea afla cauzele acestor intamplari.
Toate erau aranjate in niste cazi imense iar pe fiecare scria cate un mesaj criptat ce a fost intiparit de frecventa puternica, ultima ce a atins acel corp.
Pe una dintre acele antene, aparea intiparit un mesaj mai vechi pe care eu il receptionasem.
Am inceput sa fugim pe calea Victoriei, pana pe strada Bastiliei, care ducea direct spre gura de metrou, insa e drum puteam sa zarim acele antene ce levitau, in continuare pe cer, deasupra cladirilor vechi. Nimeni nu se uita pe cer, de pe strada respectiva, nimeni nu stia ce-i asteapta dupa acele prabusiri.
Intrasem intr-un bar pentru a putea bea un pahar de tarie si de a ne gandi ce putem face sa disparem cat mai repede din aceasta zona plina de pericole, pana cand incepusem sa urmarim toate schitele afisate pe peretii barului, unde ducea intr-o singura directie: gura de metrou, pasajul ce putea sa duca spre adapost.
Alergam din ce in ce mai tare spre acel metrou...